Când se repetă trecutul?

Când se repetă trecutul?

Trecutul se repetă dacă nu am înțeles semnificația experiențelor prin care am trecut și importanța fiecărui om din viața noastră…

Și nu o spun eu; au spus-o psihologii, psihoterapeuții, terapeuții și toți marii mentori ai lumii, din toate timpurile.

Am realizat acest lucru în drumul meu prin viață. Mi-a plăcut sau nu, am conștientizat sau nu, am trăit această experiență nu doar o dată!

Ca terapeut, constat acest fenomen în fiecare ședință individuală de terapie. Văd zilnic cu oamenii sunt blocați în situații de viață care au legătură cu trecutul și foarte puțin cu prezentul.

Și, ca o urmare firească, susțin ideea vindecării rănilor din trecut pentru a putea trăi în prezent și a primi toate darurile divine hărăzite nouă, în această viață.

Trecutul încetează să se mai repete atunci când am vindecat rănile din noi.

Când și cum se repetă trecutul?

Emoțiile negative pe care le-am înmagazinat în toate aspectele vieții noastre, fie că vorbim de planul sentimental, financiar, carieră sau sănătate, cauzează răni.

De obicei, când am suferit într-o relație sentimentală, gândul predominant este că nu vrem să mai suferim.

Deși afirmăm că ne dorim o relație, gândul din spatele gândului este “nu vreau să sufăr” și sentimentul care își face simțită prezența din ce în ce mai mult este frica.

Reamintesc, subconștientul nu știe ce înseamnă NU… El înțelege: ”vreau să sufăr”.

Pentru că rana de suferință este nevindecată în noi și pentru că ne împotrivim atât de mult suferinței, exact acest lucru va veni spre noi. Gândurile emise sunt legate de suferință.

La polul opus, oamenii care au experimentat relații frumoase nu au astfel de gânduri; pentru ei suferința nu există și deci nu se gândesc la ea. Ei se concentrează pe gânduri de iubire, de împlinire, de bucurie și acestea ajung la ei.

Un lucru este sigur și general valabil pentru noi toți: 

Odată ce ni s-a întâmplat ceva rău, e greu să nu-l respingem. Instinctul de supraviețuire ne face să ne comportăm astfel, în mod automat.

Vrem să-l evităm. Însă ce se întâmplă este exact opusul: sub diverse experiențe atragem în viața noastră ceea ce dorim să evităm.

Adică dacă nu vrem să fim singuri, chiar așa vom fi. Respingem ideea de a fi singuri și, de fapt, chiar asta atragem.

Oare este atât de rău să fii singur? Singurătatea are și ea avantajele ei… Și, până la urmă, e doar o perioadă… 

Dacă nu vrem să fim respinși, asta vom obține.

Acceptă că fiecare are dreptul să aleagă pe cine place sau nu, pe cine acceptă sau nu. 

Dacă nu suportăm să lucrăm cu o persoană anume, de ea vom avea parte. Avem posibilitatea să alegem, putem pleca sau putem rămâne, ÎNSĂ schimbându-ne percepțiile.

Și toate acestea se întâmplă pentru că undeva în trecut am suferit, am creeat o rană și am refuzat să o vindecăm la timp. 

Ca să ne facă atenți că este acolo și cere vindecare, durerea din trecut ne plasează într-un tipar negativ similar care repetă anumite aspecte ale acestuia.

Este necesar să ne vindecăm trecutul și astfel durerea va pleca, iar noi nu vom mai hrăni gândul că va reveni.

Însă, dacă refuzi să-ți vindeci trecutul, el va continua să-și facă simțită prezența iar și iar.

Dacă refuzi să-ți accepți sentimentele, ele te vor conduce automat spre situații care vor scoate la suprafață aceleași trăiri.

Ce este de făcut ca să ne vindecăm trecutul?

În primul rând, conștientizându-l profund și acceptându-l. 

Acceptând tot ce ai trăit atunci, tot ce ai simțit ca făcând parte din tine, cel care erai atunci.

Acceptând, poți ierta, te poți ierta pe tine, îi poți ierta pe cei din jur.

 Alegerile tale nu au fost nici bune, nici rele, ci pur și simplu au fost alegerile cele mai favorabile pentru tine în acel moment. 

Toate fac parte din planul divin al vieții tale și sunt în consonanță cu lecțiile pe care sufletul tău a ales să le experimenteze în această viață, având ca scop evoluția ta. 

Fiecare om din viața ta a venit spre tine să te învețe o lecție sau să te învețe iubirea.

În acest mod poți vindeca pentru totdeauna rănile din ființa ta, poți elimina gândurile de suferință și dizolva sentimentul de frică, înlocuindu-l cu iubire.

Și asta pentru că noi suntem conduși prin viață de două sentimente: iubirea și teama/ frică. Ori una ori alta… iubire și frică împreună nu există!

Ca o concluzie: lucrurile mărețe din viața noastră au la bază iubirea, în timp ce toate căderile și dizarmoniile au la bază teama. 

Întoarce-te la trecut doar cu iubire, trăiește cu toată ființa ta în prezent și privește spre viitor cu încrederea deplină că urmezi planul divin al vieții tale, conform ghidării Universului.

 Și în încheiere, citatul meu preferat:

”Sentimentele îngropate de vii nu pier niciodată…” – Karol K. Truman

Cu iubire îți mulțumesc, Lavinia U.

P.S. Ți-a plăcut acest articol? Ți-a fost de folos? Despre ce subiecte ai vrea să citești în viitor pe acest site? Te invit cu drag să-mi scrii la adresa de e-mail: contact@calatoriasufletuluimeu.ro sau simplu apăsând pe REPLY la acest articol. De asemenea, îl poți distribui și celor cărora consideri că le-ar fi de folos. Dumnezeu lucrează prin oameni și este foarte posibil ca astăzi tu să fii cel ales.