Bine ai venit, mi-a spus. Și m-a luat în brațe…”
Bine ai venit, mi-a spus. Și m-a luat în brațe. Am început să plâng…
Nu mi-a fost rușine. Am lăsat lacrimile să-mi curgă pe obraji.
Inima mea era sfâșiată de durere și nodul din stomac aproape mă sufoca.
Cu glas sfârșit am început să vorbesc. Sufletul meu s-a deschis și a început să-și spună povestea:
Eu: Nu mai pot! Simt că m-am abatut de la drumul meu. Am greșit, m-am pierdut în lume, în ambiții și așteptări, iar Dumnezeu m-a abandonat. Nu sunt bună de nimic, viața mea e un dezastru.
M-am îmbolnăvit și a trebuit să renunț la job, iar acum nu-mi mai găsesc nimic de muncă. Financiar, sunt la limită. Îi împovărez pe cei dragi cu problemele mele, deși nu vreau să fac asta. Aduc multă suferință în viețile lor prin comportamentul meu.
Mi-am dezamagit parinții și aleg ajutorul lor, deși eu ar trebui să fiu cea care îi ajută. Mi-am dezamăgit soțul și l-am acuzat de tot răul din viața mea. Sunt un dezastru. SUNT UN DEZASTRU. Sunt un om slab și mă urăsc pentru asta. Nu știu ce să fac ca să schimb toate astea.
Nu știu de unde să încep. Nu mai știu nimic. Doar simt… Simt că mă doare tot.
Aproape o ora mi-am plâns durerea, iar ea m-a ascultat. Ca terapeut, văzuse mulți ca mine și era obișnuită cu un astfel de discurs. Cunoștea acest limbaj al sufletului și al minții. Însă ceva îmi spunea că simțea mai mult decât starea mea.
Câți dintre voi, cei care citiți aceste rânduri, și vă mulțumesc cu drag, știți că cei mai buni terapeuti sunt cei care, cu mult timp în urmă, au avut la rândul lor multe întrebări fără răspuns, zbateri interioare, emoții nebune, dureri și remușcări? Eu am înțeles asta atunci când mă asculta.
Am știut că mă înțelegea, dincolo de poveștile mele, că simțea fiecare lacrimă a mea, iar fiecare cuvânt rostit de mine o ducea acolo unde durea.
Cu voce blandă, mi-a spus că, în starea în care eram, nu aveam cum să aduc în viața mea altceva decât și mai mult din acea stare și că orice aș fi făcut nu m-ar fi ajutat până când nu o schimbam:
Marcela: Emiți pe vibrații joase și astfel atragi tot ce are vibrație joasă, ca a ta: oameni, sentimente, lucruri, evenimente.
Emiți pe vibrația durerii. E o emoție puternică, dar de vibrație joasă și atragi alte emoții de aceeași vibrație: disperare, frică, rușine, vinovăție. Și te-ai blocat. Cu așteptările tale în acest nivel energetic i-ai blocat și pe cei cărora le-ai cerut ajutorul.
Calea este alta: să-ți ridici vibrația și atunci, numai atunci, lucrurile se vor întampla în acord cu binele tău Suprem. Dumnezeu nu te-a uitat. A fost în sufletul tău mereu.
Tu ai blocat, prin gândurile și emoțiile pe care le-ai hrănit, canalul de comunicare cu El. Și nu l-ai mai auzit.
Eu: Am înțeles, am spus. Accept, însă cum să procedez? Dacă vrei să-mi spui că trebuie să-mi schimb modul de gândire, știu! Am încercat! NU POT!
Marcela: Poți, mi-a spus. Însă altfel. Și, mai reține ceva: nimic nu TREBUIE în viața noastră. Lucrurile se întamplă pur și simplu.
Când TREBUIE ceva, folosim forța și luptăm. Și ce atragem? Și mai multă forță și mai multă luptă. Altfel înseamnă, pentru început, să practici iertarea, iubirea și să mulțumești.
Cum?! Iartă toți oamenii din viața ta, iartă-te pe tine și simte cum iubirea îți umple sufletul. Iubește necondiționat, fără să aștepți ceva la schimb, și iubește-te pe tine așa cum ești. Mulțumește și fii recunoscătoare.
De când n-ai mai facut asta?
Eu: De mult… Însă pentru ce să mulțumesc, am întrebat. Pentru dezastrul din viața mea?
Marcela: Da, și pentru asta. Te-a făcut să conștientizezi că mergi într-o direcție greșită. Conștientizarea este prima ușă pe care o deschizi în drumul către transformare.
Însă sunt multe alte lucruri pentru care poți să mulțumești: pentru părinți, pentru soț, pentru casa ta, pentru că poți să mergi, să vezi, să citești, pentru internet… Gândește-te cât de multe sunt cele pentru care poți să mulțumești. Așa îți crești vibrația.
Când ești nemulțumită și te plângi, nu faci altceva decât să-ți scazi vibrația pe care emiți. Și încă ceva: relaxează-te. Relaxarea înseamnă odihna fizica și mentală.
Meditează. Ascultă muzică și lasă-te să curgi… Să curgi cu viața ta… Sigur ea te va duce acolo unde îți este dat să ajungi. Nu mai opune rezistență, gândindu-te că lucrurile TREBUIE să se întâmple într-un fel anume, că TREBUIE să ai job-ul acela la care visai…
Pur și simplu, curgi! În felul acesta ai să găsești drumul spre Tine, cea care ești cu adevărat. Și îl lași și pe Dumnezeu să-ți arate pentru ce te-a trimis în lume. Sunt primii pași spre regăsirea echilibrului interior, fără de care creăm dezastre în viețile noastre.
Plângi, dacă asta simți, pentru lacrimile vindecă, elibereaza emoții și te conduc spre Tine.
Sesiunea s-a terminat. Am plecat amețită de la Marcela. Gândurile mele se zbăteau în mintea mea, parcă grăbite să-și găsescă locul. Ceva în mine se trezea și în fiecare particică din corpul meu începea să pâlpâie firav o lumină.
Am simțit o nevoie acută de somn. Abia așteptam să ajung acasă, acolo unde cu o zi în urmă nu-mi mai găseam locul. Vroiam să plec, să fug, să scap…
Am adormit, desi era miezul zilei. Când m-am trezit, dupa vreo două ore, l-am simțit pe Dumnezeu lângă mine. Îmi șoptea: vezi că ai reușit, copil frumos și bun… I-am mulțumit pentru gândul pe care mi l-a trimis. I-am mulțumit Marcelei. Și am găsit multe alte lucruri frumoase pentru care să mulțumesc.
Îți mulțumesc și ție pentru că ți-a făcut timp să-mi citești povesta…
Ține minte, prieten drag:
„E nevoie de ani întregi de lacrimi ca să înmuiem duritatea ce se dezvoltă în această lume și care acoperă sinele nostru subtil și tandru. Lacrimi pentru fiecare pierdere devastatoare. Lacrimi pentru fiecare esec umilitor. Lacrimi pentru fiecare greseală repetată. Cei care permit acestor lacrimi să curgă, și chiar le cinstesc, nu sunt ratați în ale iubirii, ci mai degrabă adevărații ei inițiați. Mai întâi durerea – și apoi puterea. Mai întâi inima se frange – și apoi se avantă spre înălțimi.” – Marianne Williamson
Mulțumesc, Lavinia U.
P.s. Aștept cu nerăbdare părere ta. Te invit să o postezi la comentarii. Sigur ai și tu povestea ta. Distribuie și prietenilor tăi, poate îi ajută să se deschidă cu încredere și curaj. Și nu uita, nu ești niciodată singur , lângă tine este un suflet care te va asculta.
