Renunță la autocompătimire! Nu ești victimă!
„Nu se cuvine ca după ce ai avut parte de o binefacere, să nu-ți arăți recunoștința.” – Seneca
Autocompătimirea este dăunătoare. Cunoaștem toți acest fapt și totuși, uneori recurgem la ea în glumă, alteori din convingere. Ambele forme sunt nocive. Ne fac rău!
Din glumă ne autocompătimim crezând că doar facem “haz de necaz”. Nimic mai fals! Suconștientul nu știe de glumă. Pentru el orice mesaj primit sub formă de gând sau cuvânt rostit este real și îl transformă în realitate.
Da, subconștientul tău transformă în realitate tot ce-i spui în glumă sau în serios, recurgând în mod periodic la autocompătimire.
De fiecare dată, autocompătimirea te plasează în poziția de victimă. Te consideri victima familiei, a societății, a colectivului în care muncești, a Divinității, etc.
Expresii de genul “sunt bătut de soartă” și „m-a pedepsit Dumnezeu” sunt pure invenții. Pentru că, simplu, “soarta” nu bate pe nimeni. Cât despre Dumnezeu… El nu pedepsește niciodată. El nu judecă, nu trage concluzii… te iubește oricum. Tu singur, dând crezare acestor convingeri greșite din conștiința colectiva, te plasezi în postura de victimă și refuzi să vezi orice ajutor.
Conștientizează: nu ești victimă nimănui! Tu singur îți atragi evenimentele din viață ta, ca să înveți și să evoluezi. Când te opui acestui proces și alegi să te victimizezi, ele se repetă și mai intens… până când accepți lecția și o înveți.
Autocompatimirea apare atunci când nu suntem recunoscători, când nu apreciem darurile primite și succesul obținut în viața.
De obicei acest lucru se întamplă atunci când te concentrezi pe ce-ți lipsește. În mod sigur, acordând o mare atenție lipsei, tu practic nu mai poți să te bucuri de ce ai. Uiți… Nu mai acorzi nicio atenție lucrurilor bune din viața ta. Și, ca răspuns la lipsa ta de atenție la ce este bun și minunat în tine, începi să cauți atenție în jurul tău. Uiți că, de fapt, tot ce ai nevoie este în tine, în interiorul tau. Și astfel, rupi legătura cu ființa spirituală din interiorul tău și te conectezi la ajutorul din exterior. Ajungi să depinzi foarte mult de circumstantele din viața ta, de societate, de “vremuri”.
Un astfel de comportament atrage după sine și mai multă dezămagire. Evenimentele nu se întamplă așa cum ai vrea tu, dezvolți așteptări, faci planuri nerealiste și care au la bază ajutorul altora, cu alte cuvinte plasezi responsabilitatea în exterior.
Realizarea ta, viața ta, succesul tău, depind de altcineva. Însa acest “altcineva” nu poate fi controlat Și, ca atare, orice eveniment neprevăzut te afectează.
Ai impresia că ești omis, că celorlalți nu le pasa de tine, că nu contezi, că nu ești luat în seamă și începi să-ți plângi de mila, concluzionând că ești o victima: a familiei, a societății, a colectivului…
Nu mai vezi soluții, nu mai găsești oportunități în nimic și refuzi să crezi că te poți ajuta singur. Refuzi să mai crezi în tine!
Autocompătimirea dispare atunci când găsești putere să-ți reamintești să crezi în tine. Să crezi că tu știi singur răspunsul la problemele tale.
Acolo, în tine, se află tot ce ai nevoie. Alege să ieși din stagnare și să crezi în puterea ta. Și fii convins că nimeni în locul tâu nu poate să facă ce ai tu de facut.
Scapi de autocomaptimire când ești în stare să-ți recunoști emoțiile față de ceilalți și să le schimbi, iertându-i.
Conștientizarea și recunoașterea emoției pe care o simți față de cei care te-au respins, te-au jignit, te-au facut să suferi, îți deschide calea spre tine, Eul tău cel adevărat.
Chiar dacă ți se pare greu, te ajută să te vindeci și te eliberează. Îți reface legatura cu Sinele tău Superior și te ridică din postura de victimă în cea de creator. Îți redă credința că poți să obții tot ceea ce dorești să ai în viață.
Concluzia:
- Renunță la autocompătimire pentru totdeauna… nici măcar în glumă să nu recurgi la ea!
- Fii recunoscător pentru tot ce ai și pentru ce ești acum!
- Conștientizează emoțiile pe care le ai față de persoanele despre care tu crezi că te-au facut să te simți “o victimă”!
- Schimbă aceste sentimente practicând iertarea!
Te invit să analizezi dacă ai recurs la autocompătimire în viața ta. Recunoaște poziția de victimă și renunță la ea.
Sunt convinsă că vei reuși. Până la urmă, totul este o alegere: dacă alegi poziția de victimă sau alegi puterea care ești… sigur vei crea ceva… însă doar tu vei ști dacă chiar ți-ai dorit să creezi acel ceva… cu adevărat!
Mulțumesc cu recunoștință, Lavinia U.
P.S. Te invit să scrii la comentarii părerea ta despre autocompătimire și cum ai renunțat la poziția de victimă. De asemenea, dacă crezi că acest articol îi poate ajuta și pe prietenii tăi, distribuie-l te rog.
6 răspunsuri
Buna ziua,doresc sa va multumesc pentru acest articol dar,si pentru toate articolele pe care le scrieti,pentru ca,avem posibilitatea sa invatam,sa ne cunoastem pe noi,insine,sa ne punem intrebari despre noi,despre evolutia noastra,de ceea ce suntem in stare sa facem si,cum sa ne transforme gandurile noastre in adevarati”invingatori”.Pana nu demult eram o fire pe care o descrieti in acest articol dar,dupa ce am primit cartea”SECRETUL”,am inceput usor sa-mi schimb total conceptia si,nu pot spune decat”multumesc”pentru aceasta transformare,pentru ca,am putut sa ma transform exact ca,pasarea”pheonix”din adevarata mea,cenuse.Viata e asa de minunata,in fiecare zi te poti bucura de ceva,sa fi cu „inima deschisa”,cu mintea si,tot ceea ce ceri si,cu rabdare primesti.As dori ca,toti sa”vada”,sa se”bucure”de ceea ce ii incojoara,sa nu mai fie preocupati de:bani.Concluzie:fi bun,iubeste,nu judeca,bucurate in fiecare zi de tot ceea ce primesti,ceea ce oferi si,vei fi implinit.O zi superba,cu multe bucurii,va doresc.
Multumesc Adriana pentru cuvintele si gandurile tale frumoase.Insa fiecare om are ritmul si modul sau propriu de a evolua.Sufletul fiecaruia dintre noi stie cel mai bine cand este momentul. Incet, incet in vremurile pe care la traim tot mai multi oameni incep sa se „trezesca”…si este minunat asa cum este.Cu drag, Lavinia. Transformarea mea a inceput in 2008 cu aceeasi carte „SECRETUL”…Felicitari!
Multumesc pentru articol. Eu m_am ridicat singura din deznădejde cînd mi_am acceptat soarta,am iertat si am cerut iertare la rîndul meu.Am zâmbit si m_am gandit ca am venit pe aceasta lume cu un dar si ca trebuie sa il descopăr. Inca ma lupt cu mine si cu usurinta de a ma victimiza atunci cînd lucrurile nu merg.
Buna ziua draga Lavinia:Multumesc si sunt recunoscatoare pentru acest articol si pentru toate postarile tale,le astept in fiecare zi ca pe painea calda:imi dau putere,ma fac sa zimbesc si sa accept tot ceia ce vine cu bucurie si dragoste.Am renuntat sa ma autucopatimesc cu multi ani in urma cind am ramas vaduva cu doi copii.Datorita autocopatimiri nu vedeam minunatele minuni pe care mi-le trimentea Bunul D-zeu pe cai doar de el stiute.Cu doar31ani ,cu daua fetite minunate am pecat pe drumul vieti ridicindu-ma in fiecare zi.Acum datirita ti-e multumesc si sunt recunoscatoare pentru toate lectiile pe care mi-lea aferit viata.O zi frumoasa!
Multumesc din suflet. Cu recunostinta . Petronela Lorena Chiributa
Buna Lavinia as dori sa cumpar si eu Cartea „Secretul” cea de care vorbeste Adriana,de unde as putea sa o cumpar onlline?Iti multumesc pentru toate postarile tale,ma motiveaza si imi schimba viata!O zi cu soare!