Rușinea te sabotează!

“Acolo unde mintea vede numai rușine, inima descoperă frumosul.” F.M. DOSTOIEVSKI

Da! Rușinea te sabotează! Elibereaz-o și dă-ți voie să fi tu însuți! Fără prejudecăți, fără limitări, fără false credințe!

Sentimentul de rușine pe care îl simți și pe care îl ascunzi este sursa tuturor actelor de auto-sabotaj și de auto-pedepsire. Rușinea te face să îți refuzi propriul succes, să uiți de interesul tău personal, să te lași controlat de alții și să rupi relații. Rușinea te sabotează subtil și de cele mai multe ori inconștient.

Cel mai adesea, noi toți ne negăm rușinea, ne comportăm ca și când ea nu ar exista, însă ea vrea să iasă, să se exteriorizeze. O consecință a acestei negări este că experimentăm rușinea sub forma unor comportamente auto-distructive.

Rușinea este în sine un sentiment care ne ajută să ne întelegem și să ne cunoștem pe noi înșine, să ne vindecăm rănile din trecut și să ne înlocuim programele negative pe care le-am preluat din mediul în care trăim.

Este calea prin care sufletul nostru ne călăuzește către natura noastră Divină. Aceasta este, să-i spunem rușinea sănătoasă. Ne ține conectați la propriul sistem de valori, la Sinele nostru adevărat. Însă rușinea pe care vrem să o ascundem este rușinea distructivă și ea este rezultatul programării noastre mentale.

Simțim rușine pentru că, în cele mai multe cazuri, am fost învățați de mici să nu fim noi înșine. Am fost programați să credem că dacă ne-am comporta într-un mod natural, cu bune și cu rele, am fi evitați, respinși, judecați, invidiați, marginalizați.

De frică, am început să ne punem măști. Nimic mai greșit! Asta dacă suntem conștienți pe deplin că Sinele nostru autentic are părți luminoase așa cum are și părți întunecate.

Și astfel ajungi:

• Să-ți fie rușine când atingi un prag înalt de admirație, de succes, de prosperitate;
• Să-ți fie rușine când realizezi că prieteni de-ai tăi trăiesc sentimentul de împlinire pe toate planurile;
• Să-ți fie rușine când ai căzut, când ai avut un eșec sau când simți că nu ești destul de valoros;

Începem să ne auto-sabotăm: ne temem că nu suntem destul de buni, ne temem să nu fim judecăți și invidiați că avem succes. Ne limităm singuri.

Și asta pentru că ni s-a spus de prea multe ori în copilarie:

• nu fi egoist
• nu fi lacom
• nu fi mincinos
• nu fi rău

Însă puțini părinți conștientizează că a fi egoist nu este un lucru rău atâta timp cât nu îi prejudiciezi pe cei din jur.

Ba, din contră, a fi egoist înseamnă să te ajuți întâi pe tine, să faci întâi pentru tine, ca apoi, din preaplinul tău să dai și altora. Când dai, negându-ți propriile nevoi, se cheamă sacrificiu și nicidecum binefacere.

Cât despre nu fi lacom… Uneori o doză de lăcomie binedirecționată te ajută să-ți dezvolți discernământul în legatură cu ceea ce posezi, te ajută să înveți să ai pentru tine. La fel și despre nu fi mincinos și nu fi rău… Uneori ajută și nu trebuie negat acest lucru.

Rusinea distructivă are la bază mesajele pe care le-am perceput de la cei din jur și ea provoacă răni care ne fac să credem că suntem lipsiți de valoare, nedemni de admirație sau că nu merităm să ne bucurăm de succes.

Și, ușor-ușor, începem să nu ne mai iubim așa cum suntem și să nu mai acceptăm că există în noi și lumină și întuneric.

Iar când ajungem să nu ne mai iubim așa cum suntem, începem să credem că nu merităm să fim iubiți și acceptați ca atare.

Toate aceste gânduri și sentimente ne fac să ne fie frică și dau naștere în subconștient unei credințe profund greșite: ceva nu este în regulă cu mine.

Urmarea? Evident, atragi evenimente, circumstanțe și oameni care să-ți valideze aceste credințe. Și accepți, normal… Pentru că: “ceva este în neregulă cu tine”.

Procesul de autodistrugere se declanșează urmând să pună stăpânire pe întrega ta viața. Victimizarea devine starea ta permanentă.

Soluția?

Recunoaște această rușine nocivă. Ea nu îți poate face rău decât atunci când o ignori.

Învață să faci diferența între rușinea sănătoasă și cea nocivă: prima te anunță când te-ai îndepărtat de sufletul tău și ți-ai călcat în picioare sistemul de valori, pe când cea de-a doua te sabotează, te împiedică să acționezi astfel încât să trăiești așa cum îți dorești.

Crezi în propriul tău sistem de valori și trăiește călăuzit de el. Vindecă-ți rănile trecutului și fii conștient de valoarea ta, dincolo de zgomotul vocilor din jurul tău.

Alege să te accepți ca pe un întreg, format din lumina și întuneric, bun și rău…                              

Multumesc cu recunoștință,

Lavinia U.

P.S. Cunoști acest sentiment? Te-a ajutat sau te-a ținut pe loc? Aștept să-mi scrii la adresa de e-mail contact@calatoriasufletuluimeu.ro sau dând reply la articol. Distribuie te rog, acest articol dacă cunoști persoane care, de rușine, nu își trăiesc viața la adevăratul lor potențial.