Am învățat să iert… din inimă…
„Iertarea este capabilă să genereze una dintre cele mai profunde transformări pe care ne-o putem imagina în viața noastră, dar și în viețile celor din jur.”- Neale Donald Walsch
Iertarea a fost prima lecție în procesul meu de transformare.
Aveam să aflu mult mai târziu că doar așa, iertând și iertându-mă pe mine, începe vindecarea sufletului. Am realizat că am multe de învățat. Am realizat că doar credeam că iert… însă nu, nu iertam…
Prima ușa care trebuie larg deschisă spre liniștea interoară și tărâmul fericirii este IERTAREA DIN INIMĂ.
În gând poate îți spui: “eu iert!”
Așa i-am spus și eu Marcelei, terapeutul care mi-a fost ghid în acest proces:
– Eu iert pe toată lumea… și totuși nu-mi găsesc liniștea.
– Și nici n-ai s-o găsești așa, mi-a spus. Când ai să ierți din inimă simțind cum iubirea îți umple sufletul, când ai să te ierți pe tine indiferent de ce alegeri ai facut sau decizii ai luat până acum, atunci ai să găsești ceea ce cauți. Citește aricolul meu despre iertare http://www.armonieinsuflet.ro/iubirea-si-iertarea/ și ai să înțelegi mai multe.
Am citit articolul de câteva ori. Cât de greșit mă comportasem, cât de greșit am înțeles iertarea. Pentru că, ori de câte ori iertam pe cineva, se trezeau în mine alte sentimente și nicidecum cel de iubire.
Mă simțeam sacrificată, nedreptățită, înjosită și slabă. Și fiecărui sentiment de acest gen i se alătură și un gând corespunzator: nu am curaj să-mi susțin punctul de vedere, las întotdeauna de la mine, nu am personalitate, trebuie să cedez eu tot timpul și ei mă calcă în picioare…
Și dacă am procedat așa cu cei din jur, cu mine însămi am fost foarte dură… de fapt am realizat că nici nu aveam noțiunea de “iertare de sine”.
Iertarea care trezea în mine astfel de sentimente și gânduri nu era iertare. Era încă o ușa ferecată bine, încă o treaptă coborâtă în adâncul neputinței, încă un lanț pus în jurul sufletului meu.
Iertarea adevărată nu trezeste resentimente, ea vindecă, eliberează, aduce în corp senzația frumoasă de ușurare.
Și deschide a doua ușă spre tărâmul fericirii: ușa iubirii necondiționate și fără reguli.
– Însă cum? Nu pot… nu am cum să simt asta… nu mă pot ierta pentru că am greșit de prea multe ori, nu am cum să-i iert pe cei care mi-au distrus copilaria… nu pot să-i iert pe cei care m-au facut să sufar…
– Poti! Se poate… a fost răspunsul ei.
În momentul în care am înțeles faptul că, în funcție de lecția cu care am venit în această lume și pe care eu, sufletul meu a ales să o trăiască în viața de acum, eu mi-am ales părinții, rudele, soțul, prietenii, colegii de serviciu, oamenii din jurul meu, situațiile prin care am trecut cu un scop: să ajung la desăvârsire, abia atunci am putut să mă iert și să iert.
Numai atunci am putut cu adevărat să mă iert pe mine, simțind iubire.
Numai atunci am putut să iert oamenii din viața mea, simțind iubire, pentru că eu i-am ales ca să m-ajute să-mi găsesc drumul.
Numai atunci am putut să-i iert pe cei din familie, simțind iubire, pentru că tot eu am fost cea care i-a ales, ca să-mi învăț lecțiile și la rândul meu să-i ajut și pe ei să învețe lecția lor.
Abia atunci am simțit senzația minunată de ușurare, de liniște, după care tânjeam atât de mult. Am realizat că, de fapt, fiecare om a fost și este o verigă de aur în lanțul binelui meu.
Am aplicat zilinic metoda Marcelei pentru iertare, mi-am facut liste cu toți oamenii față de care simțeam “un disconfort”.
Rezultatele au apărut repede. Conștientizarea alegerilor facute de mine cu un scop înalt, destinul meu și afirmațiile respective m-au ajutat enorm. Simțeam că plutesc, eram ușoară ca un fulg.
Am început să zâmbesc ori de căte ori le aplicam. Mă vindecasem și iertam din inimă.
Dacă nu ai citit articolul (îți recomand să-l citești), am să-ți descriu pe scurt pașii:
- Constientizează și fii convins că nimic nu este întâmplător, oamenii și situațiile apar în viața ta ca să-ți arate ce mai ai de învățat pentru a ajunge la desăvârșire.
- Alcătuiește o listă cu numele tuturor oamenilor din viața ta față de care simți “o stare de disconfort”, fie că îi consideri vinovați, fie că tu te consideri vinovat față de ei.
- Citește cu voce tare afirmațiile de mai jos:
Numele persoanei:
“Te iert acum în totalitate și te absolv de orice vină. Fii liber/ă și trăiește așa cum îți dorești și cum este spre binele tău cel mai înalt.”
Și pentru tine:
“Mă eliberez acum de orice vină. Sunt liber/ă și trăiesc în pace și liniște sufletească așa cum e spre binele meu cel mai înalt.”
Și mai făceam ceva: de câte ori îmi venea în minte o persoană, îmi imaginam cum o învălui cu mii de inimi roșii și o vedeam cu ochii minții, zâmbind și bucurându-se.
Procedam la fel și cu locurile unde suferisem: le umpleam în gând cu inimi roșii, iar cei care se aflau acolo se bucurau și se jucau cu ele fericiți.
“Starea de disconfort” pe care o simțim este cel mai bun indiciu că ceva nu este bine. Ea este indicatorul care ne avertizează că lucrurile nu se întâmplă natural și firesc.
Multumesc cu recunoștință infinită, Lavinia U.
P.S. Poate nu realizezi că sufletul tău are nevoie de vindecare. Cine știe… poate chiar nu are. Și dacă are, aștept să-mi scrii, să-mi spui părerea ta, durerea ta și, de ce nu, și bucuria ta. Daca și-a plăcut articolul și îl consideri de ajutor, distribuie-l te rog și prietenilor tăi!
