Recunoștința din inimă

Recunoștința este cea mai frumoasă floare care crește în sufletul nostru. Este un sentiment sublim din Creația Divinității. Eu, Tu, Noi, totul face parte din Creație.

În vremurile pe care le trăim, marea majoritate a oamenilor își amintesc de acest sentiment divin doar atunci când  se întâmplă ceva miraculos în viața lor.

Puțini sunt cei care realizează cât de mare este puterea recunoștinței, ce energii divine și nevăzute atrage.

Recunoștința exprimată sincer ne conectează cu propria prosperitate în toate aspectele vieții noastre.

Oare te-ai gândit că cineva, acolo lângă tine, așteaptă un semn cât de mic de apreciere din partea ta? De ce ți-e teama să-ți exprimi recunoștința? Să nu fii respins? Să nu fii interpretat greșit? Să nu fii apreciat?

Nu-ți fie teamă. Recunoștința din inimă atinge și cel mai împietrit suflet și poate aduce lumină chiar și acolo unde întunericul a pus stăpânire.

Recunoștința emană atenție și afecțiune și de aceea atrage după sine iubire, înțelegere și prietenie.

Oare există clipe în viața noastră în care să nu avem de ce să fim recunoscători rudelor, prietenilor, colegilor de serviciu, unor oameni necunoscuți, lui Dumnezeu? Cu siguranță ca nu.

În fiecare moment din viața noastră avem de ce să fim recunoscători cuiva sau pur și simplu nouă înșine. Putem să ne fim recunoscători nouă înșine, sufletului nostru, simțind sentimentul de mulțumire și apreciere pentru propria persoană.

Recunoștința nu este o obligație. Este un transfer de energie de la suflet la suflet.

De aceea, are valoare doar recunoștința oferită fără obligații, fără a simți că datorezi ceva unui om sau fără așteptarea ca cineva să-ți fie recunoscător pentru un ajutor dat cândva.

Cel mai înalțător sentiment îl trăiești atunci când faci un gest de bunătate fără să aștepți ceva în schimb. În acest mod tu îți ești recunoscător ție, ești mulțumit de tine și astfel te conectezi cu energia Divinității.

Și asta pentru că, de fapt, noi practicăm două tipuri de recunoștință: cea pe care o simțim pentru ceea ce primim și cea pe care o simțim pentru ceea ce oferim.

Cei mai mulți oameni nu experimentează decât recunoștință pe care o simt când primesc ceva.

Cel de-al doilea tip de recunoștință este cel mai profund și înălțător, însă destul de rar întâlnit, mai ales în ziua de astăzi. Ce sentiment minunat trăiește un om atunci când simte că a adus lumină în viața unui seamăn de-al lui…

Practicând recunoștința pentru ceea ce oferim, ne ajutam pe noi, de fapt. Astfel, putem vedea mai ușor abundentă din acestă lume, conectându-ne pe noi însine la recunoștința proprie față de darurile și binecuvântările pe care le primim.

Recunoștința aduce în viața noastră iubire și lumină. Lipsa ei ne conectează la sentimente de mânie și frică, care dau naștere la egoism.

Alege să nu cazi în capcana fenomenului de supraviețuire și nu te lasă afectat de încercările zilnice. Găsește zilnic motive pentru care să fii recunoscător.

Reamintește-ți zilnic să fii recunoscător pentru ceva.

Fie că este vorba despe o realizare mare, ori despre un lucru minor. Și nu adera la grupul celor care se plâng în fiecare zi, concentrându-se doar asupra lucrurilor care nu funcționează în viața lor. Acești oameni uită de absolut orice dar cu care au fost binecuvântați.

Cu siguranță au o lecție de învățat și, cu mult efort și consum de energie, încearcă să se sustragă. Însă, ce nu știu ei, este că nu pot fugi la infinit… Va veni o zi când o voce le va spune: STOP!

Fă-ți timp și practică recunoștință în fiecare zi, oricând și oriunde. Ideal ar fi să scrii. Ai să observi cum starea ta se va schimba, și din experiență îți spun că la sfarșit te vei simți minunat.

Găsește oameni cărora să le mulțumești și să le fii recunoscator, chiar și celor cu care ai avut experiențe mai puțin plăcute.

Găsește situații, realizări, eșecuri pentru care să fi recunoscator și să mulțumești. Da, eșecuri, pentru că din ele sigur ai avut ceva de învățat.

O spun de fiecare dată când am ocazia, greșelile și eșecurile mele în viață, oamenii lângă care am trăit momente mai puțin plăcute, au fost cei mai buni dascăli pentru mine.

Pentru că fiecare în felul său m-a apropiat mai mult de sufletul meu, de cine sunt eu cu adevarat. Și, da, m-au readus în calea destinului meu atunci când eu mă abăteam din drum.

Lista mea este lunga și se schimbă în fiecare zi. Însă, niciodată nu închei recunoștința fără următoarele fraze:

• Vă mulțumesc și vă sunt recunoscătoare vouă, mamă, tată, bunico, bunicule, strabunico, stabunicule, pentru că mă ajutați să mă descopar pe mine însumi.
• Mulțumesc și sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările pe care mi le dă.
• Mulțumesc și sunt recunoscătoare situației în care mă aflu și care mă conduce zi de zi spre sinele meu adevărat.
• Mulțumesc și sunt recunoscătoare pentru îndeplinirea tuturor dorințelor mele în cel mai elevat și bun mod posibil pentru binele meu cel mai înalt.

Te invit cu drag să asculți meditațiile mele  de recunoștință și mulțumire pe canalul meu de You Tube: Lavinia Ulmenau AICI!

Cu recunoștință îți mulțumesc, Lavinia U.

P.S. Aștept să-mi scrii cum practici tu recunoștința, care sunt lucrurile din viața ta pentru care mulțumești și ești recunoscător. O poti face dând reply la acest articol sau pe adresa de e-mail: contact@calatoriasufletuluimeu.ro și, dacă ți-a plăcut articolul recomandă-l prietenilor tăi.