Iubirea necondiționată

Iubirea necondiționată…

Cea mai mare necesitate a omului este aceea de a iubi și de a fi iubit. Iubirea  necondiționată aduce cu ea cel mai mare dar: vindecarea. Ea se află dincolo de ușa pe care o deschide iertarea.

În ziua de azi nu mai știm ce înseamnă iubirea necondiționată. Iubim dacă… primim iubire, suntem acceptați, apreciați, iertați, ajutați, etc. Ne iubim pe noi înșine dacă… avem ce ne dorim, arătăm așa cum ne dorim, avem rezultatele pe care le așteptăm, etc.

Iubirea este cea mai mare provocare. 

Aici se împotmolesc cei mai mulți dintre noi. Fie că este vorba de iubirea de sine sau iubirea de copii, de partener, de familie, de prieteni și de oameni în general.

Nu-i de mirare că suferim și dezvoltăm diverse boli ale căror consecințe ne afundă tot mai mult în gânduri și sentimente negative, făcându-ne incapabili de iubire și, în același timp, să opunem și mai multă rezistență acestui sentiment profund și înălțător numit IUBIRE.

Pentru a ști dacă suntem capabili de iubire necondiționată trebuie să ne uităm în interiorul nostru. Acolo avem toate răspunsurile. Nu avem nevoie decât de liniște și să ne dorim acest lucru.

Iubirea nu are atașamente, așteptări, frici. Nu judeca, nu cere nimic la schimb. Ea pur și simplu există.

În ziua de azi oamenii iubesc din frică. Însă acolo unde e frica, nu poate exista iubire, pentru că iubirea dizolvă frica. Iubirea din frica nu e iubire: e nevoia de afecțiune din partea cuiva, e atașamentul fața de o persoană. Ne este frica de singuratate pentru că ne este frică să rămânem singuri cu gândurile noastre.

Din frică de a nu fi părăsiți, ne mințim că suntem iubiți și acceptăm relații toxice.

Uneori ne iubim copiii tot din frică: ne este frică să nu pierdem iubirea lor sinceră și necondiționată. De la ei avem cele mai mari așteptări, îi condiționăm, îi modelăm așa cum noi nu am reușit să fim. De cele mai multe ori le încălcăm liberul arbitru din dorința de a-i controla “din iubire”. Apoi, când cresc, trăim decepții pentru că nu am primit răsplata așteptată, fără să ne dăm seama că primim exact ce-am dat demult: iubirea condiționată.

Iubirea adevarată nu pune condiții, nu cere nimic la schimb și oferă liberate deplină celuilalt.

Iubirea adevarata înseamnă bucurie. Ne face să ne trezim dimineata cu sentimentul că avem un rost în lume.

Iubirea adevărată ne umple cu emoții pozitive și idei creative, ne dă farmec, ne dă puterea de a reuși chiar și în situații nefavorabile. Iubirea adevărată ne face să sperăm, să ne ajutăm semenii și să vedem partea frumoasă a lucrurilor din jur. Însă, pentru a fi capabili de toate acestea, trebuie să ne iubim pe noi înșine în primul rând și asta e cel mai greu.

În incapacitatea noastră de a ne iubi necondiționat își au originea toate problemele cu care ne confruntăm. Fie că vorbim de o relație, de lipsă sau de boală. Credem că ne iubim, credem că ne acceptăm așa cum suntem, credem că merităm să fim iubiți, însă cei mai mulți dintre noi doar credem. Această problemă își are rezolvarea în acceptare: să te accepți așa cum ești, în tot ce faci, să încetezi să te mai învinovățești și să-ți accepți cu bucurie propriile frici și defecte, să ieși din condiționările trecutului, să fii convins că Universul te va susține în drumul tău, că ai locul și scopul tău aici, în această lume, și că, gândind așa, oportunitățile nu vor întârzia să apară. Să te iubești pe tine însuți așa cum ți-ai dorit să fii iubit.

Cei care experimentează trist și cu suferință iubirea sunt cei care nu au învățat să se iubescă necondiționat pe ei însiși.

Aceste persoane caută partenerul ideal, pun condiții, judecă. Tot așa procedeză și față de ei.

Și atunci când te comporți astfel, foarte probabil atragi un partener pe masură, adică pe cineva care vrea același lucru de la partener. După un timp, presiunea așteptărilor fiind prea mare, și dezamăgirea este pe masură.

Relația se rupe și fiecare simte nevoia să umple golul repede, intrând într-o altă relație cu rănile nevindecate. Rezultatul: o nouă dezamăgire, care adâncește și mai mult rană.

Frica pune stăpânire, și de data asta, vrea să țină relația sub cheie și legată cu lanțuri. Iubirea moare și se instalează astfel obișnuința.

Când îți dorești din iubire un partener, iubindu-te pe tine și fiind convins că meriți iubire adevărată, atunci cauți cu sufletul, dincolo de așteptări, condiționări, frici și judecăți.

Iubirea adevarată te face să trăiești împreună cu partenerul tău într-o stare de liberate și încredere.

Libertatea într-o relație bazată pe iubire, înseamnă să rămâi tu însuți, să evoluezi în ritmul tău, fără a avea nevoie de celalalt. Abia atunci putem spune că suntem împreună pentru că ne iubim și nu pentru că trebuie.

Dacă nu ai o relație sau ai experimentat dureros iubirea, privește în tine și vezi ce blocaje nu te fac receptiv la iubire, ce te împiedică să oferi iubirea, ce relație ai cu tine și cât de departe se intinde propria ta ură față de sine.

Stai puțin cu tine, fă o pauză și vindecă-ți rănile. Abia atunci vei putea să-i permiți iubirii adevărate să curgă liberă în viața ta. Abia atunci, când iubirea adevărată se va manifesta prin tine, vei putea găsi partenerul potrivit.

Dar iubirea de semeni, de aproape? În același mod, nu ai cum să-ți iubești aproapele dacă nu te iubești pe tine.

PAUL FERRINI spunea foarte frumos: “sentimentele față de aproapele tău oglindesc pur și simplu sentimentele față de tine însuți. Așa stând lucrurile, interacțiunile cu aproapele tău te ajută să vezi ceea ce trebuie să ierți la tine însuți”.

E indicat să ne binecuvântăm aproapele, să-l ajutăm dacă ne-o cere, să-l iertăm dacă greșește, să nu-l judecăm și să-l lăsăm să plece dacă vrea.

Obișnuiesc de ceva timp să binecuvântez toți oamenii cu care intru în contact. Fie că este vorba de autorități, colegi de muncă, vânzătorii de la magazine, prietenii, familia, s.a.m.d. Știam efectul, însă nu încetez să-mi simt inima plină de bucurie când îi văd zâmbind.

Urmând calea iubirii necondiționate, vom ajunge la mai multă încredere în noi și în semenii noștri, vom avea relații mai profunde și de ce nu, o situație materială viitoare mai bună.

Pentru că: ”Abundența noastră interioară este în cele din urmă sursa abundenței noastre exterioare”. MARIANNE WILLIAMSON                      Și nu uita, te rog… iubirea vindecă…

Mulțumesc cu recunoștință infinită, Lavinia U.

Dacă ți-a plăcut articolul și îl consideri de ajutor, distribuie-l te rog și prietenilor tăi. Impreună să trăim într-o lume plină de IUBIRE!